Virgil Mazilescu

Născut la 11 aprilie 1942 în Corabia, a fost Secretar al Uniunii Scriitorilor (1968), redactor al ziarului Romania libera (1970) și poet. A publicat numeroase volume de versuri: Versuri; Fragmente din regiunea de odinioară; Va fi liniște, va fi seară; Guillaume, poetul și administratorul; Întoarcerea lui Emanuel (postum).

Este fiul contabilului Sabin Mazilescu și al Aurei Rădulescu. A urmat școala primară și gimnazială mai întâi în comuna Cușmir între 1948 – 1950, apoi câte un an la Turnu Severin și Târgu Jiu, continuând la Drăgășani între 1952 – 1957. În anul 1957 pleacă în capitală unde urmează Liceul „Spiru Haret” până în 1959 și Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București între 1959 – 1964. După terminarea studiilor a fost timp de doi ani profesor la Școala Generală din comuna Greaca, județul Ilfov, conform Legii repartiției uniform teritoriale din regimul comunist. Apoi, până în 1968, a ocupat postul de bibliotecar la Biblioteca Municipală din Ploiești. Din 1968 și până în anii ’70, a fost secretar al cenaclului Uniunii Scriitorilor, iar din 1970 și până la moarte, vreme de aproape 14 ani, poetul a fost redactor la revista „România literară”.

A decedat la 10 august 1984 în București.

009693-m”Dacă întrebi un specialist în literatură ce scriitor din județul Olt i-a atras atenția, acesta îți va spune cu siguranță, în afară de numele lui Eugen Ionescu, și pe cel al lui Virgil Mazilescu. Scriitor, poet, eseist și traducător născut în orașul Corabia, acesta și-a lăsat definitiv amprenta asupra literaturii nu doar prin stilul său aparte, dar și prin destinul tragic ce ar putea fi oricând subiectul unui scenariu de film.

Virgil Mazilescu este unul dintre cei mai reprezentativi scriitori pe care i-a dat județul Olt. S-a născut pe 11 aprilie 1942 în orașul Corabia și a murit la numai 42 de ani din cauza alcoolului, pantă pe care a alunecat însă din cauza unei iubiri neîmpărtășite. Creația sa literară, împreună cu scrisorile către un prietenul pe nume Dumitru Țepeneag din Franța, a încăput între coperțile unui volum postum de numai 166 de pagini intitulat “Poezii”. Virgil Mazilescu a fost însă și un excelent traducător, însă niciodată nu a epatat, deși cunoștea foarte bine limba franceză. Ca într-o veritabilă dramă shakespeariană, poetul născut pe meleaguri oltene parcă și-ar fi regizat sfârșitul în urma unei despărțiți de o anume “Rodica”, peste care nu a putut trece atât de ușor. „Moartea a început pe 22 decembrie 1983”, nota acesta în opera ce i-a marcat destinul și intitulată, simplu – “Jurnal”.

Dumitru Augustin Doman a scris, în cartea sa intitulată “Eseuri vesele și triste” și dedicată parcă prietenului său Virgil Mazilescu, cât de special era poetul corăbian. Acelaşi scriitor descrie însă, în acelaşi volum, începutul sfârșitului pentru Virgil Mazilescu pe care îl cunoscuse atât de bine. Cu câteva luni înainte de a muri, spune Dumitru Augustin Doman în cartea mai-sus menționată, Virgil Mazilescu s-a hotărât să țină un jurnal, jurnal aflat acum la Muzeul National al Literaturii Române. Este radiografia începutului sfârșitului pentru un poet profund cum putini are literatura română contemporană.

“Mi-e dor de Rodica… Redă-mi-o, Doamne!”

Caietul începe abrupt și rău prevestitor: „Moartea a început pe 22 decembrie 1983”. De altfel, obsesia morții constituie una dintre liniile principale ale jurnalului, cealaltă fiind obsesia recuperării iubitei pierdute, o anume “Rodica”. “Nu avem de-a face cu un jurnal de scriitor, precum cele ale reprezentanților Școlii de la Târgoviște, de pildă, ci cu un text scris pe fugă, la beție, la mahmureală, la disperare, ceea ce face din el cu atât mai mult un document prețios pentru istoria literară, pentru cunoașterea omului, mai puțin a poetului Virgil Mazilescu”, scrie Doman.

Primul rând, continuă Doman în cartea sa despre Mazilescu, e totdeauna definitoriu pentru agitația permanentă în care trăia. Iată cum scria Virgil Mazilescu: „Vineri, 4 dimineața. Beau”. Sau: „M-am trezit la prânz (ora 1). Fără votcă (zac sticle goale în jur), cu doar 40 de lei. Întrebare: să mă duc sau nu diseară pe la Rodica?”. Ori: „Trezit la 12. Un rest de votcă. Apoi Ștefania mi-a adus o sticlă”. Și: „Ora 10 dimineața: telefon de la Dragoman. Ne întâlnim la o votcă. Se întrevede anestezia…”.

De fapt, “anestezia” este cuvântul care revine obsesiv în text precum greața în romanul lui Sartre. E lupta zilnică a poetului cu anestezia care, pe de o parte îl persecută, socotind că aceasta îl reduce la stadiul de animal, dar pe de altă parte îl liniștește pentru scurte perioade, scrie acelaşi Dumitru Augustin Doman în “Eseuri vesele și triste”. Mazilescu încerca să-și provoace starea de anestezie cu votcă pentru a uita de cele două obsesii pomenite mai sus.

„Băutura nu prea își mai face efectul, anestezia prinde din ce în ce mai greu”; „Anestezia a prins abia într-un târziu, până atunci stare groaznică…”. Și reia: „Se sfârșește vodca, începe depresiunea, mi-e dor de Rodica. Redă-mi-o, Doamne! Era ultima oară, în halatul ăla maro, caraghios, cu ciorapi ușor căzuți, nespus de dulce. Trăgea absentă (sau nervoasă?) de câteva fire de păr. Lasă, V.M., lasă. Totul e pierdut…”.

“Jurnalul” lui Virgil Mazilescu arată că acesta și-a întrevăzut clar moartea, nu de puține ori gândindu-se, serios sau nu, la sinucidere.

„E 6 fără 20 dimineața. Beau, fumez, mă gândesc. Cred totuși că trebuie să mă sinucid. Dar nu beat!”. Era în februarie 1984.

Peste o lună notează: „E 7 dimineață. Îmi simt moartea”. Apoi, o altă notă cu rezonanțe de exasperare: „Viața ca o povară! Dar lipsa ei? A vieții? Liniștiți-vă, nu mă sinucid, nu asta am vrut să spun!”.

Dar, de fapt, ca și Esenin, el chiar se sinucide, nu dintr-o dată precum rusul, ci mai încet, otrăvindu-se cu băutură multă și cu obsesia iubirii pentru Rodica, „dumnezeul” lui, cu invocarea căreia se încheie jurnalul: „RODICA. RODICA. De ce m-ai părăsit?”.

Virgil Mazilescu se stinge din viață la 10 august 1984, în București, fiind înmormântat în cimitirul de la Mănăstirea Cernica.”

sursa: http://adevarul.ro/locale/slatina/virgil-mazilescu  (Mugurel Manea)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: